TUDOR PAMFILE, al nostru !
Activitatea ofiterului – folclorist de acum un secol e la fel de moderna si atractiva si astazi. Personal, regret ca n-am reusit un scenariu cinematografic pentru ca viata, opera, intamplarile esentiale din activitatea sa sustin un film spectaculos si … istoric. E destul sa spun ca a luptat la Marasesti – Oituz. Nascut la 10 iunie 1883, la Tepu, si disparut pe 16 iunie 1921 la spitalul din Chisinau, „redactorul” celei mai importante reviste de folclor de la noi – Ion Creanga, (1 august 1908 – 30 iulie 1921), cel care ne-a lasat Mitologie Romaneasca, jocurile de copii, Culegeri de creatii populare (o biografie insumeaza 46 de titluri), ramane unic in Folcloristica romaneasca. Obisnuiti sa ne bucuram de roade fara a cunoaste pomul, nu suntem surprinsi ca mari valori de esenta populara ca opera lui Pamfile in intregul ei, revistele: ION CREANGA (in ansamblul ei), SEZATOAREA cu bune si rele, urmasele acestora: GHILUSUL, IZVORASUL, TUDOR PAMFILE, DOINA, sau chiar COMOARA SATELOR raman nevalorificate si neintegrate intr-un circuit absolut necesar mentinerii identitatii limbii romane si spiritualitatii specifice. „Spiritul veacului” (momentului) tinea de interesul societatii pentru folclor ca un tot prin sincretismul sau, descoperit sectorial de cerinta de consum prin mijloacele tehnice de accesibilitate mai mare. ~nvatatori, preoti, functionari, militari, studenti aveau la indemana tiparul cu posibilitati de comunicare inca neepuizate dar insuficiente (aspectul literar); s-a implementat apoi radioul care a strans consumatori prin comunicare audio, si a venit randul muzicii populare; cinematograful si televiziunea descopera spectacolul complex, fastuos cu stiinta a comertului cultural de influenta americana, in care mai nou ar fi videoclipul cu avalansa cliseelor de atractiozitate, dar fara putinta analizei sau introspectiei (preponderenta in culegeri: jocul popular). Pretuit de mari spirite contemporane lui (At. Marienescu, M. Gaster, B.P. Hasdeu, G. Weigand, I. U. Jarnik, M. Sadoveanu, T. Maiorescu, I. Bianu, G. Tutoveanu s.a.) pentru incercarea de a strange firisoarele de aur pentru „primejduita noastra avere” (chiar pierduta astazi, adaugam, noi), prin ce ne-a lasat ca mostenire nepieritoare, il putem considera si noi „senatorul cel dintai pe langa Majestatea Sa, Timpul”. Recunoastem ca valorificand culegerile sale, ar creste spectaculos coeficientul de originalitate in raport cu experientele anterioare prin critica textuala (in manifestarile ei diverse, de la cercetarea istorica - sociologica pana la cea arhetipala, stilistica ori structuralista). Chiar insuficienta cuantificare a contributiei revistei ION CREANGA in ansamblu si pe specii inseamna schitarea unei pagini culturale de exceptie in secol. Sector de neegalat vreodata asa cum va ramane si cel marcat de Industria casnica, Agricultura la romani, Cromatica poporului roman, Mitologia Romaneasca - opera pamfiliana de referinta. Redescoperirea face posibila valorificarea acelui azi din revista - si opera – mereu deschise interpretarilor viitoare dupa cum opina N. Constantinescu. Scoala folclorico – arhivistica T. Pamfile a ramas o realitate de netagaduit. Miscarea cultural – folcloristica nationala cu sediul temporar in Moldova de Jos, de cel mai mare folos miscarii literar folclorice generale a neamului a atins apogeul in domeniul culegerilor in deceniul II al secolului XX-lea prin arhivarea unui material de exceptionala importanta pentru toate timpurile. Rezulta aceasta din veghea asupra valorilor si nu din seductia ideii de cantitate. A RAMAS un edificiu imposibil de miscat in structura sa de rezistenta oricum ar fi reorganizat si oricine l-ar re-sistematiza. Si numai din ignoranta nu s-ar tine cont de acest pilon al folcloristicii, componenta al pantheonului national. DACA, FARA INDOIALA, TUDOR PAMFILE ESTE UNA DINTRE MARILE PERSONALITATI ALE FOLCLORISTICII NOASTRE IN DEVENIREA EI ISTORICA, REVISTA ION CREANGA RAMANE UN MONUMENT DURABIL AL INTREGII LITERATURI POPULARE ROMANESTI.
