GIURGIOANA … ca datorie
A iesit „Giurgioana - Bacau, Sat - Biserica - Oameni”, volumul de 168 de pagini si sunt bucuros ca am realizat o carte buna, deopotriva stiintifica si de popularizare, o carte document.
Am realizat serialul consacrat acestui sat prapadit, in memoria caruia sta intemeierea pe timpul marelui Stefan, pomenit intr-un act al domnitorului Petru Rares (Martinesti, 1518, Giurgioana, 1531) despre care mai exista cateva legende locale. L-am urmarit mereu re-atestat de-a lungul timpului sub acest nume, destul de mult ca centru de comuna urmare a situarii pe dealuri, in vechime preferandu-se drumurile neinundabile. N-am gasit vreun document care sa mentioneze vreodata peste 100 de familii de-a lungul acestei ultime jumatati de mileniu, dar a fost tot timpul o prezenta notabila. Desigur, satul n-a iesit din istoria vremurilor acestora pline de evenimente dar a participat activ la faurirea ei cu oameni, avutie, spirit. Dar cum omul e sub vremi si nu invers, ce s-a mai intamplat prin tara s-a petrecut si pe aici: invazia rusilor, seceta, deschiaburirea, colectivizarea, comunizarea oamenilor. Desi Recensamantul gaseste 71 de case (pentru ca-s cate 2-3 in unele curti) sunt exact 36 de case locuite sau locuibile, unele vizitate din cand in cand (9) si altele parasite. Au fost prezenti la recenzare 54 barbati si 49 femei, mai putin cu 9 plecati in Italia. S-au gasit 27 persoane elevi si o studenta. Dupa cum se vede au trecut de mult vremurile cu 945 de suflete intr-o localitate ca aceasta favorizata de paduri, fanete, izvoare, oameni. Dintre generatiile de fii ai satului, „am recuperat” 41 de personalitati (adica, cel putin cu studii superioare) si am inventariat toate persoanele aflatoare in acest teritoriu. Nominalizatii in acest capitol au reusit sa se impuna in profesiunea lor sau intr-o gama variata de preocupari. Din „bucata” aceasta de romanism am gasit generatia veche, cu contributii deosebite in plan national (Barbarasa, Marin, Petroni, Popa) cu generatia activa cam intre 40 – 70 de ani si cu cea promitatoare intr-o perspectiva acceptabila (le-am zis post-adolescenti), dintre care unii nu mai au legatura cu satul, pierzandu-se in lume. Am considerat ca pe oriunde s-ar afla, mai toti isi aduna gandul cel bun pentru ai lor din viata sau din mormant pentru biserica si viitorul satului. Dovada entuziasmul pentru Sarbatoarea SATULUI pe 6 noiembrie 2011, de hramul bisericii (8 nov.). Atat pentru carte cat si pentru actiune am primit binecuvantarea P.S. Episcop Ioachim Bacauanul si multumirile tuturor celor identificati si participantilor.Pana la urma sa contribuim, dupa puterile fiecaruia la visata revigorare a acestui sat, este o NOBILA DATORIE.
