GIURGIOANA – BACAU - incheiere
Am realizat un serial incheiat cu o carte consacrata acestui sat de pe dealurile Giurgioanei, fost adesea centru de comuna dupa ce si-a semnalat existenta in timpul domniei lui Stefan iar o parte a sa a fost atestata in 1518, satul cu aceasta denumire, din 1531. Dupa cum se vede, memoria colectiva joaca feste iar traditiile locale nu tin nici de foame, nici de sete, nici de document. Au vazut vanturile turbate de dupa al doilea Razboi care au sters ori nivelat totul (pana si rapile), au re-venit capitalistii care usuca totul, azi. Cele 103 persoane care respira inca aici sunt cu totul descurajate, instrainate sau parasite. Aproape ca nu mai au vreun orizont decat acela al emigrarii, aspect care se si materializeaza prin plecarea copiilor atat din Giurgioana, cat si din Racusana ori Hanta. Ca mai in toate satele Romaniei, populatia este foarte imbatranita si in parte inactiva. Duminica, 6 noiembrie s-a petrecut un fel de miracol pentru ca au defilat numeroase personalitati stabilite in alte parti, cei vreo 28 de copii s-au zgait la zecile de masini, la proprietarii lor, la spectacolele sustinute de talente adevarate ca Eduard Ene, George Forcos, Gabi Manole, si mai ales „Privighetorile Zeletinului”. Slujba cu 6 preoti, niciodata la Giurgioana, peste 250 de persoane in biserica, imprejur si in cimitir, la ora pranzului, intalniri cu fosti profesori si invatatori, dar mai ales cu fii ai satului care nu s-au mai vazut de ani si ani, unii de jumatate de secol. Am anticipat ca pana si la slujba din biserca oaspetii vor fi agitati si asa a fost; am scris despre lacrimi, suspine, aduceri aminte, rasfat spiritual. Si asa a fost. Au vorbit din inima mai toti, bucurosi ca niciodata in viata. N-am avut timp sa ma bucur de vreun moment anume, pentru ca am fost dirijorul, dar m-am bucurat mult mai mult pentru bagajul de sentimente cu care a plecat fiecare. M-am bucurat ca am avut si spectacol, si hrana (veneau „voievozii” nu ?) si oaspeti de seama - Dumitru Braneanu, vicepresedintele Consiliului Judetean, Cornel Galben, important om de cultura, Petru Cimpoiesu, de la Directia de patrimoniu s.a., s.a. Au fost deci, de toate comprimate pe parcursul unei zile desi unii au avut avanpremiere sambata, mai ales in familii. Marturisesc acum, ca, mi-a fost greu, ca cele cateva mii de date pentru cartea omagiala au fost puse la locul lor si fara nemultumiri, cele 169 de pagini oferind o lectura placuta si instructiva. Daca, ma intrebati, daca a meritat aceasta risipa de suflet, de bani, de alergatura … va raspund ca da, macar ca eveniment unic in istoria unui sat (o alta, asemenea sarbatoare am organizat-o acum exact 30 de ani, tot eu), si moment datator de sperante pentru cei de azi (batrani) si cei de maine (copiii locului) din Giurgioana si localitatile invecinate. Chiar sunt mandru ca-s copil de taran, despre care vizitatorii de duminica observau ca „putini in lumea asta pot face intr-o viata cat a reusit Trica” adica semnatarul acestor randuri! Multumesc respectuos pentru binecuvantare P.S. Ioachim Bacauanul !
