Sanrecom


 

170 DE ANI DE INVATAMANT PUBLIC ROMANESC in Vaslui

 

1 decembrie 1841: s-a deschis, la Vaslui, prima „shola publica”, cu primul invatator, Iordachi Galerie care avea 31 de elevi intre 7 – 16 ani.
Infiintarea scolii tinutale din Vaslui apare mai mult ca un rezultat al initiativelor particulare si nu al prevederilor oficiale. Catre sfarsitul anului 1840, polcovniceasa Elena Subina a inceput sa se intereseze de posibilitatile infiintarii scolii publice. Copiile dupa raspunsurile Departamentului trebilor din launtru si ale Epitropiei invataturilor publice denota insistenta cu care aceasta a facut toate demersurile pentru infaptuirea acestui deziderat al localnicilor. Astfel, o adresa a departamentului din 20 iulie 1841, emisa de sectia 3, cu nr. 18681 catre Epitropia invataturilor publice, aminteste de cererile facute si dispune analizarea acestora, pomeneste de anexarea uneia, in copie, in care se cerea sprijin pentru scoala care avea ca efect „ridicarea copiilor natiei”. Probabil ca pe plan local s-au iscat multe discutii privitoare la intaietatea intreprinderii demersurilor (probabil mai multi au facut asemenea cereri), de vreme ce o hotarare da dreptate {ubinei si o indrituieste sa propuna doi oameni cu stare in comitetul de inspectie necesar pentru sprijinirea si imbunatatirea invatamantului, in octombrie 1841. (Conform Regulamentului, la infiintarea scolii tinutale trebuia sa fie aprobat un Comitet de inspectie, compus din ispravnicul judetului si alti doi membri alesi dintre cetatenii de vaza, care aveau sarcina de a controla si apara interesele scolilor).
Tot din acest schimb de corespondenta aflam ca, in octombrie 1841, Epitropia trimisese deja la post pe invatatorul Iordachi Galeru, primul „profesor” in targul Vasluiului. Localul scolii nu era inca terminat si cursurile nu se pot deschide. La 15 noiembrie 1841, Elena Subina se adreseaza din nou „Catre Cinstita Epitropie a invataturilor publice” cu o scrisoare de raspuns pe care o reproducem in intregime: „La adresa de sub nr. 259: prin care, in privinta cersutei din partea mea infiintare de shoala publica aice in targul Vaslui, mi se da dreptate a alege doi din boierii acestei politii spre indeplinirea Comitetului de inspectie pentru sprijinirea si imbunatatirea ei, cu cazuta cinste recomenduescu pe Dumnealor Banul Grigorie Angeliki si Cuv. Nicolai Kiriac de la carii se nadajduieste isprava dorita intru aceasta si tot odata rogu pe cinstita Epitropie, ca precum rinduitul implinitoriu indatoririlor de profesor D-lui Iordachi Galerie  este sosit aice de mai multa vreme si numai din partea mea s(-)au dat fagaduita casa de Scoala si putinciosul ajutoriu in tinerea gospodareasca, dar din neinlesnirea intotul sta fara lucrare, sa mijloceasca unde se cuvine a dezlega ispr. (-bei, ?): sau a slobozi baneste, ordinare cheluele ce s-ar socoti trebuitoare unei asemine inchipuiri. E. Subina, 1841, noiembrie 15, tirgul Vaslui.” Adaugam ca primul elev al noii scoli a fost fiul banului amintit.
O adevarata epoca de dezvoltare culturala a urbei se deschide deci cu cei 31 de elevi intre 7 – 16 ani care se aflau la prima ora de curs, in ziua de 1 decembrie 1841, cu „profesorul” Iordachi Galerie sub privirile emotionate ale unei numeroase asistente. Fruntasii localitatii care au insotit pe elevi si invatatorul lor cu mare pompa la deschiderea festiva a noii scoli redacteaza o scrisoare catre Eforie in care instiinteaza de festivitati si de inceperea cursurilor la 1 decembrie, aducand multumiri domnitorului M. Gr. Sturdza si exprimandu-si increderea in rezultatul „favoritoriu.” Scrisoarea se incheie cu un numar de 11 semnaturi greu descifrabile, dintre care nu lipsesc insa cele ale membrilor Comitetului de inspecttie. Rapoartele invatatorului, din cursul anului 1842, motiveaza deschiderea tarzie a scolii prin faptul ca localul acesteia nu fusese terminat si mentioneaza serioasele difficultatI in procurarea manualelor, a materialului didactic, bancilor ect., intarzierea numirii Comitetului de inspectie s.a.
Elevii noii scoli erau in majoritate fii de boieri, preoti, negustori din Vaslui, cate unul din Volasaii (?), Sauca, Laza, alaturi de cel al banului invatand si copilul unei slujitoare si unul de taran.
Un alt raport, din 5 februarie 1842, prin care invatatorul cere dezlegare de examen pentru care elevii nu erau indeajuns de pregatiti din lipsa manualelor, precizeaza ca localul era gata in decembrie, iar numarul scolarilor crescuse la 42. Din situatiile trimise Epitropiei reiese ca notarea elevilor se facea la „talent”, „moral”, „sarguinta”, cu note de la 1 la 4: foarte bun, bun, mijlociu, rau. Mai exista rubrica „absentii”.
In urma obtinerii aprobarilor necesare, in mod festiv, cum se obisnuia in toate scolile epocii, vineri 27 februarie 1842, „s-a depus examenul pe semestrul de iarna”, de fata fiind un insemnat numar de boieri si negutatori. Aflam si de premierea unora dintre elevii carora „registratorul” D. Fitionescu le-a „harazit cate o carte scolastica de care negasind indestul au dat acum premii: 10 geografii si 3 catehizise la cei ce prin a lor sarguinta” s-au remarcat.
Desi, in plin razboi, joi, 14 mai 1942 s-a sarbatorit Centenarul la Scoala nr. 1 de baieti din dosarul careia extragem „contributia rolurilor” in aceasta zi memorabila: „H. Patriciu vorbeste la serbarea de la scoala, de la teatru M. Meza, Gh. Cretu si I. I. Filipiuc cu primirea, randuiala si ordinea, dl Vechiu este de serviciu in scoala, M. Vartolomeu gazduieste oaspeti oficiali, I. Gentimir conduce elevii la biserica si delegatia la serbare”.
Mentionam ca scoala publica primara de baieti nr. 1 continua in 1861 vechea scoala din 1841 si a fost continuata de gimnaziu si apoi L.M.K. uneori cu cate trei cicluri de invatamant.
Din 1971 se desparte activitatea liceului de cea a scolii generale cunoscuta azi ca Scoala generala 3, in vechiul local al gimnaziului. Primul director, prof. Pavel Tuchendrea.